Drepturile cetățenilor
Articolul 41 - Dreptul la bună administrare
(1) Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. (2) Acest drept include în principal: (a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere; (b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial; (c) obligația administrației de a-și motiva deciziile. (3) Orice persoană are dreptul la repararea de către Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituțiile sau agenții acesteia în exercitarea funcțiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre. (4) Orice persoană se poate adresa în scris instituțiilor Uniunii în una dintre limbile tratatelor și trebuie să primească răspuns în aceeași limbă.
Articolul 41 se întemeiază pe existenţa Uniunii ca o comunitate de drept ale cărei caracteristici au fost dezvoltate în jurisprudenţa pertinentă, care a consacrat, în special, buna administrare ca principiu general de drept (a se vedea, între altele, hotărârea Curţii din 31 martie 1992, în cauza C-255/90 P, Burban, Rec. 1992, p. I-2253, precum şi hotărârile Tribunalului de Primă Instanţă din 18 septembrie 1995, T-167/94, Nöelle, Rec. 1995, p. II-2589; din 9 iulie 1999, T-231/97, New Europe Consulting şi alţii, Rec. 1999, p. II-2403). Modul în care este enunţat acest drept în primele două alineate reiese din jurisprudenţă (hotărârile Curţii din 15 octombrie 1987, cauza 222/86, Heylens, Rec. 1987, p. 4097, punctul 15; din 18 octombrie 1989, cauza 374/87, Orkem, Rec. 1989, p. 3283; din 21 noiembrie 1991, cauza C-269/90, TU München, Rec. 1991, p. I-5469) precum şi hotărârile Tribunalului de Primă Instanţă din 6 decembrie 1994, T-450/93, Lisrestal, Rec. 1994, p. II-1177; din 18 septembrie 1995, T-167/94, Nöelle, Rec. 1995, p. II-2589) şi, în ceea ce priveşte obligaţia de a-şi motiva deciziile, din articolul 296 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (a se vedea şi temeiul legal de la articolul 298 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene pentru adoptarea actelor legislative în vederea asigurării unei administraţii europene deschise, eficiente şi independente).
Alineatul (3) reia dreptul garantat de acum înainte la articolul 340 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Alineatul (4) reia dreptul garantat de acum înainte la articolul 20 alineatul (2) litera (d) şi la articolul 25 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În conformitate cu articolul 52 alineatul (2), aceste drepturi se aplică în condiţiile şi în limitele definite în tratate.
Dreptul efectiv la acţiune în justiţie, care constituie un aspect important al acestei probleme, este garantat la articolul 47 din prezenta cartă.
